Social Icons

.

sâmbătă, 6 iulie 2013

Cultura tomatelor, la indemana oricui

Tomatele, denumite popular rosii, reprezinta una dintre cele mai comune si apreciate legume (sau fructe, asa cum sunt considerate stiintific). Apreciate in domeniul culinar pentru gustul lor, iar in domeniul nutritiei pentru compozitia bogata in vitamine si minerale. Si aprecierile nu se opresc aici. Aceasta minunata leguma este utilizata si in domeniul cosmetic, sucul de rosii ajutand la revigorarea tenului.


Scurta istorie a tomatelor

Originea rosiilor este incerta. Tomatele salbatice isi au originea in zona
de vest a Americii de Sud (mai exact Ecuador-Peru-Chile). Originea tomatelor cultivate de om ar fi dupa unii istorici Peru, iar dupa altii Mexic. Tomatele au fost introduse in Europa in sec. al XVI-lea, prima atestare documentara a lor in afara continentului American apare in anul 1544 in Italia. Initial utilizate ca plante ornamentale, rosiile au fost considerate de catre europeni o buna perioada de timp ca fiind otravitoare, fiind supranumite "mere otravitoare". Se pare ca aceasta perceptie se datora faptului ca erau consumate de catre europenii bogati de pe platouri de plumb sau cositor. Rosiile avand o compozitie acida, intrau in reactie cu aceste metale, provocandu-le celor ce le consumau intoxicatii severe sau chiar moartea. Rosiile au devenit populare in momentul in care napoletanii au inventat pizza, acestea devenind cu timpul un aliment foarte apreciat.

Soiuri populare de rosii

Cateva dintre soiurile produse la noi in tara: 10 X Bizon, DelicatesArges 408, Aurora 100Productiva (Tiganesti 157)RutgersFlorida (Colturate de Tulcea)Buzau 1600Pontica (Dacia)RomecUnibacCernetuLescana beefLescana heart.


Cultura tomatelor

Tomatele sunt pretentioase fata de caldura. Semintele germineaza la 12-13°C, temperatura optima pentru germinare fiin  de 25-30°C. In afara acestor limite de temperatura, tomatele nu fructifica. Sunt pretentioase si fata de lumina, atat ca durata, cat si ca intensitate. In cazul in care nu au suficienta lumina, plantele etiloeaza, devin sensibile la boli si nu fructifica. Din aceasta cauza, deseori florile din primele etaje nu leaga. Tomatele necesita umiditate constanta, dar fara excese. Insuficienta apei duce la formarea unor tufe mici cu fructe marunte. Pe de alta parte, excesul de umiditate duce la cresterea viguroasa a fructelor in timpul maturizarii, din care cauza crapa si putrezesc. Asigurarea umiditatii optime se realizeaza printr-o udare imediat dupa plantare si apoi dupa 2-3 zile. In perioada de inflorire a primelor inflorescente, udatul se intrerupe, dupa care se reia la fiecare 2 saptamani, cand solul devine uscat. Tomatele prefera soluri luto-nisipoase, afanate, permeabile si bogate in substante nutritive. Un sol ideal pentru cresterea tomatelor trebuie sa aiba pH-ul cuprins intre 6.0 si 7.0. Rosiile au nevoie de un sol bogat in azot, potasiu si fosfor.
Azotul va ajuta rosiile sa aiba frunze sanatoase. Frunzele galbene sunt rezultatul unui sol sarac in azot. Cateva moduri in care poti obtine azot in mod ecologic: faina de lucerna, compost, faina de peste, faina de pene, mucegai de frunze.
Potasiul creste rezistenta la boli a plantei. Lipsa potasiului duce la o dezvoltare greoaie a plantei. Pentru a spori continutul de potasiu al solului, puteti adauga cenusa de lemn, praf de granit sau nisip de roca.
Fosforul ajuta radacina tomatei si formarea semintelor.  Lipsa fosforului face ca plantele sa fie subdezvoltate, anemice.
Terenul se modeleaza in biloane cu cca 15 zile inainte de a planta tomatele. Acestea se planteaza pe treimea inferioara a bilonului, pe un singur rand, la distanta de 30 cm intre plante la soiurile timpurii, 45 cm la cele de vara si 60 cm la cele tarzii. 
Deoarece tomatele au tulpina nerezistenta, aceasta se indoaie, se asterne pe pamant, pe masura ce apar fructele. In aceasta situatie, fructele sunt expuse sa putrezeasca, iar productia va fi mica. Pentru prevenirea pierderilor de recolta se confectioneaza din timp un sistem de sustinere - tutori sau spalieri.
Ca tutori se folosesc araci sau tarusi cu diametrul de 2-3 cm, cu lungime de 1.50 - 2 m. Acestua se infig in pamant circa 20 cm in partea de nord a fiecarei plante. 
Tulpina tomatei, pe masura ce se dezvolta, se paliseaza, adica se leaga de acest tutore, de unde si numirea lucrarii - tutorare.
Spalierii constituie alt mijloc - mai bun - de sustinere a tulpinilor de tomate. Pentru aceasta se folosesc pari (araci grosi) de cate 2 m lungime, cu diametrul de 3-4 cm si sarma cu grosimea de 1mm. Parii se fixeaza de-a lungul randului de tomate pana la 5 m departare unul de altul si la 20-25 cm adancime. Pe acesti pari se leaga 3 randuri de sarma, din care primul rand la 40 cm de la sol, iar celelalte doua, distantate la cate 25 cm. De aceste sarme, se paliseaza tulpinile de tomate pe m,asura dezvoltarii lor.
In zonele cu pericol de brume tarzii, pentru tomatele timpurii 10 X Bizon sau Delicates, inaintea spalierilor se construieste tunelul de aparare a plantelor contra inghetului.
Pentru aceasta, in loc de pari se folosesc niste tarusi de cate 60 cm, cu grosimea de cca 3 cm in diametru. Se infig in pamant la 20 cm, iar deasupra, pe capul tarusului, la 40 cm de la sol, se intinde prima sarma a spalierului. Pe aceasta sarma se monteaza foaie de polietilena ca un cort in 2 pante peste randul cu tomate. Dupa trecerea pericolului de inghet, se ridica folia de polietilena, iar tarusii se inlocuiesc cu parii spalierului mentionat mai sus. Se adauga apoi celelalte 2 sarme.

Ingrijirea tomatelor

Ca lucrari de ingrijire se aplica prasile pentru eliminarea buruienilor, distrugerea crustei si patrunderea aerului in sol ori de cate ori este nevoie. Plantele se musuroiesc dupa fiecare prasila, se copilesc si se carnesc pentru fortarea maturarii fructelor. La tomatele timpurii se indeparteaza toti copilii pentru a grabi coacerea fructelor, in timp ce la cele de vara si de toamna se lasa numai 1-2 copili care au pornit de la baza. Carnitul se face ciupindu-se varful tulpinii dupa a 4-a inflorescenta la tomatele timpurii si cu 15-20 de zile inainte de venirea brumelor, la cele de vara si de toamna.
In timpul vegetatiei se aplica cel putin 2 ingrasari suplimentare: prima la 10 zile dupa plantare, iar a doua dupa 15 zile. Se foloseste gainat praf, 60 g/m² sau in solutie, 800 g la 10 litri apa, la 10 m². Se mai poate folosi balega proaspata in proportie de 1:5 parti apa sau mranita, 0,5 kg/m². Pentru mentinerea umezelii, este bine ca in jurul plantei sa se faca un santulet care se acopera cu paie. Dupa ingrasare se uda.

Recoltarea tomatelor

Recoltarea tomatelor se face treptat, pe masura ce fructele ajung la maturitatea de consum. Productia variaza dupa soi si felul cultivarii, intre 2 si 5 kg/m². In solariu se poate obtine o productie mai mare, de 6-7 kg/m².

Aplicand sfaturile de mai sus poti obtine cu adevarat rosii ecologice.

-->

0 comments:

Trimiteți un comentariu

Spuneti-va parerea...

 

Copyright © 2008-2014 - Casa si Gradina

Powered by FeedBurner Display Pagerank