Social Icons

.

sâmbătă, 24 mai 2008

Intretinerea gazonului


Autor: mflorian

Introducere:

Ca şi în cazul bonsaiului, circulă informaţia falsă că gazonul este o plantă. De fapt gazonul este un strat vegetal compact şi uniform, compus din diverse plante adaptate locului şi scopului. Chiar şi o mirişte, prin tundere repetată, în scurt timp devine gazon. Este bine de ştiut de la bun început că atît plantarea cît şi întreţinerea gazonului presupun destul de multă muncă. Un gazon neîntreţinut în mod continuu se transformă rapid într-un maidan cu bălării. Cine nu dispune de suficient timp pentru aceasta, este mai bine să opteze de la bun început pentru pavaj sau beton. Este esenţial ca să existe o sursă de apă, pentru a putea uda gazonulîn perioadele mai secetoase (şi la plantare). Este recomandabil ca forma suprafeţei acoperite cu gazon să fie cît mai apropiată de forma circulară sau eliptică. Motivul este tunderea. În mod ideal, tunderea gazonului se face prin parcurgerea acestuia, de la margine spre centru, în spirală. Acest traseu nu presupune întoarceri şi schimbări de direcţie ale maşinii de tuns şi este cel mai productiv. Cu cît trebuie ocolite mai multe obstacole, trebuie făcute mai multe întoarceri pe loc, cu atît mai laborioasă va fi operaţia de tundere.

Partea întîi: plantarea gazonului

1) Pregătirea suprafeţei care urmează să fie plantată cu gazon: are ca scop afînarea, nivelarea şi îndepărtarea altor plante (mai ales buruieni). Unelte necesare: hîrleţ, greblă, lopată, roabă. După ce suprafaţa de prelucrat este curăţată se începe săparea cu hîrleţul. Este recomandat să se facă o săpare adîncă, respectiv hîrleţul trebuie înfipt de tot în pămînt. Brazda scoasă se întoarce "cu capul în jos" şi se sparg bulgării mai mari de pămînt. După ce toată suprafaţa a fost săpată, dacă este cazul, aceasta se nivelează, respectiv, se cară cu roaba pămînt din zonele mai înalte în cele mai joase. După ce sîntem mulţumiţi cu suprafaţa obţinută, vom începe greblarea. Scopul este să sfărîmăm bulgării şi să facem o nivelare suplimentară. Tot la momentul greblării vom înlătura de la suprafaţă pietrele şi orice alte obiecte. Dacă suprafaţa de pămînt nu a fost anterior acoperită cu vegetaţie, se poate trece direct la însămînţare. Dacă suprafaţa respectivă a fost neprelucrată sau a fost acoperită cu buruieni, va trebui sa nu ne grabim cu plantarea ci să aşteptăm 2-3 săptămîni pentru ca seminţele de buruieni, rămase în pămînt să încolţească. Ba chiar mai mult, este util ca suprafaţa respectivă să fie udată pentru a grăbi germinarea buruienilor. Cînd acestea încep să acopere suprafaţa (prelucrată cu atîta trudă) vom trece la îndepărtarea lor. Este esenţial să îndepărtăm în acest moment cît mai multe buruieni. După ce gazonul este deja crescut, îndepărtarea buruienilor va fi mult mai dificilă.
-Dacă suprafaţa este mică, le vom smulge cu mîna, fir cu fir, avînd grijă să le scoatem cu rădăcină cu tot. -Dacă suprafaţa este medie, o putem acoperi cu folie neagră. Buruienile vor muri din lipsă de lumină şi datorită efectului de seră de sub folie. Dacă nu avem destulă folie, se poate folosi un erbicid de contact cu efect total, de tip Roundup. După aplicarea erbicidului mai trebuie să aşteptăm încă o săptămînă pentru ca acesta să dispară.
-Dacă suprafaţa este mare, buruienile vor fi plivite cu sapa şi resturile vegetale rezultate vor fi îndepărtate prin greblare.

2) Însămînţarea gazonului
Unelte necesare: greblă, furtun cu apă.
Perioada optimă de însămînţare este sfîrşitul lui august - începutul lui septembrie. Însămînţarea se poate face de primăvara pînă toamna dacă solul este suficient de cald şi de umed. Există mai multe tipuri de seminţe de gazon. Alegerea va fi făcută funcţie de tipul de sol (gazon pentru climă secetoasă, pentru soluri uşoare sau nisiopase, gazon rezistent la trafic, gazon pentru umbră etc.) Recomand folosirea seminţelor de bună calitate, deoarece un rateu înseamnă reluarea tuturor operaţiilor aproape de la zero.
-Dacă suprafaţa este foarte mică se recomandă următoarea metodă: într-o găleată se amestecă pămînt cu apă pînă la formarea unui noroi vîscos. Se adaugă cantitatea corespunzătoare de seminţe pentru 1 mp şi pasta rezultată se întinde cu mîna, într-un strat de 0,5-1 cm. De asemenea, există furnizori care oferă gazon gata plantat, sub formă de rulouri. Acestea s întind ca o mochetă, se calcă bine pentru a adera la suprfaţa solului şi... gata!
-Dacă suprafaţa este mai mare, seminţele vor fi împrăştiate cu mîna. Atenţie! Pentru această operaţie alegeţi o zi fără vînt! Imediat după ce aţi împrăştiat seminţele, suprafaţa trebuie greblată, pentru ca seminţele să nu rămînă la suprafaţă. Apoi urmează tasarea superficială a solului pentru ca seminţele să intre în contact cu acesta. Dacă nu aveţi un rulou, o plimbare prelungită (cu toată familia, eventual) pe suprafaţa proaspăt însămînţată poate fi o soluţie. După tasare, urmează prima udare. Aceasta are rolul de a astupa golurile dintre bulgării de pămînt şi de a asigura un bun contact între seminţe şi sol. Atenţie! Furtunul pentru udare trebuie să aibă o duză deoarece un jet puternic de apă va spăla seminţele..
După toate aceste operaţii urmează udarea intensă timp de 2 săptămîni (cu excepţia cazului în care aţi cumpărat gazon sub formă de rulou). Dacă nu ne ajută ploaia, va trebui să avem grijă ca pămîntul proaspăt însămînţat să nu se usuce complet în această perioadă. În zilele însorite se va face o udare la prînz şi una seara.
După aproximativ 2 săptămîni toate seminţele viabile au devenit plante cu rădăcină suficient de adîncă aşa că se poate rări udarea la aproximativ de 2 ori pe săptămînă, funcţie de starea vremii. Cînd iarba ajunge la înălţimea de aproximativ 10 cm se va efectua prima tundere.

Partea a doua: întreţinerea gazonului

Unelte necesare: maşină de tuns iarba, furtun cu apă
Întreţinera gazonului presupune tunderea repetată şi udarea în perioadele uscate.
Tunderea gazonului este cea mai importantă operaţie. Prin tundere se stimulează îndesirea stratului vegetal. De asemenea, prin tundere repetată se favorizează creşterea soiurilor de iarbă cu fir subţire în detrimentul celor cu fir gros. Iarba netunsă se va dezvolta pe verticală, va produce pai şi se va îngălbeni la bază. Prin tundere, aceasta se va extinde pe orizontală, ocupînt toată suprafaţa de pămînt disponibilă. Pe lîngă aspectul estetic, aceasta va îngreuna creşterea buruienilor (seminţele buruienilor vor ajunge mai greu la sol şi vor fi sufocate de iarba deja existentă). De asemenea, prin tundere se elimină aproape de la sine toate buruienile cu tulpină. Deoarece aceste buruieni produc seminţe doar în vîrful tulpinii, prin tundere nu le dăm posibilitatea să  se înmulţească. Există mai multe tipuri de maşini de tuns iarba, fiecare cu avantaje şi dezavantaje. Maşina de tuns iarba cu motor cu benzină are avantajul că este autonomă şi puternică iar la dezavantaje intră preţul mai mare, întreţinerea (benzină, ulei, bujii) pornirea mai anevoioasă pe vreme rece şi greutatea mai mare (tasează solul, este mai greu de împins). Maşinile electrice de tuns iarba sînt mai ieftine, mai uşoare şi mai fiabile dar necesită un cablu electric. Acesta ne poate încurca destul de tare în timpul tunderii şi prezintă un risc de electrocutare pe timp de ploaie. Maşinile electrice cu acumulator ne scapă de cablu, dar sînt mai grele şi autonomia lor depinde de acumulator, care trebuie încărcat din timp. Maşinile mecanice de tuns iarba sînt ieftine, uşoare, fiabile şi autonome dar nu pot tunde iarba prea înaltă. În mod ideal, gazonul se tunde cînd este perfect uscat şi cînd, prin tundere se înlătură 25-35% din înălţime. În realitate vor interveni diverşi factori (ploi prelungite, concediu, lipsa de timp etc) care ne vor îndepărta de la parametrii ideali. La clima din România va trebui să ne rezervăm timp pentru a tunde gazonul cel puţin odată pe săptămînă, în mod ideal, de 2 ori pe săptămînă, de primăvara pînă toamna. Maşinile de tuns iarba au un coş detaşabil în care se poate colecta iarba tăiată. Dacă iarba nu creşte mai mult de 25-35%, tunderea se va face mai repede şi nu va trebui sa colectăm iarba tăiată. Aceasta va fi împrăştiată pe sol şi va contribui la fertilizare, prin descompunere. Daca, în schimb, iarba apucă să crească mai mult, la tăiere va trebui să montăm coşul colector, deoarece firele de iarbă vor fi prea lungi pentru a fi împrăştiate pe sol în mod uniform şi vor rezulta brazde (ca la cosit). Asta înafara fatului că gazonul va pierde din frumuseţe deoarece iarba va începe să se îngălbenească la bază. Avînd coşul colector montat, avem 2 operaţii suplimentare de făcut în timpul tunderii. Coşul trebuie golit şi iarba rezultată trebuie depozitată undeva. În mod ideal depozitarea acesteia se va face în lada cu compost. Ori de cîte ori solul se usucă la mai mult de 2-3 degete în adăncime, va trebui să udăm gazonul. După unii autori momentul optim de udare este dimineaţa, după alţii seara. Udarea de dimineaţă nu va produce şoc termic (diferenţa de temperatură între apă şi plante) şi nu va favoriza apariţia mucegaiurilor şi a altor boli. În schimb, marele dezavantaj al udării de dimineaţă este faptul că o mare parte din apa de udare se pierde prin evaporare, imediat ce soarele devine mai puternic. Eu, personal, ud gazonul seara din 2 motive: doar atunci am timp pentru această operaţie şi consider udarea mai eficientă deoarece apa nu se pierde prin evaporare pînă a doua zi. Cantitatea de apă va trebui în aşa fel dozată încît să pătrundă doar pînă la adîncimea la care sînt rădăcinile gazonului. Dacă udăm prea puţin, vom stimula dezvoltarea rădăcinilor spre suprafaţa solului şi va rezulta un gazon sensibil la secetă. Dacă udăm prea mult, pe lîngă faptul că apa în surplus este risipită, vom stimula apariţia buruienilor cu rădăcini adînci.
Ilustraţiile de mai jos se referă la cea mai importantă fază, respectiv primele două săptămîni de după plantare. Seminţelor le sînt necesare aproximativ 4-5 zile cu căldură şi umiditate corespunzătoare pentru a începe să germineze. În acest interval, aparent nu se întîmplă nimic, spre deruta grădinarului. Aparent, doar.

Suprafaţa imediat după împrăştierea seminţelor:




După 7 zile în care am udat de două ori pe zi:











După 14 zile cu acelaşi ritm de udare (buruienile sînt mai viguroase):




sursa: http://www.egradini.ro/


9 comments:

  1. Un articol foarte util si pe intelesul tuturor. Multumesc. asteptam si alte postari asemanatoare.

    RăspundeţiȘtergere
  2. Multumesc din suflet,asadar am procedat corect...insa in unele suprafete este mai diferit k si culoare si mult mai rar.Sa fie oare de la salcamul care se afla in zona?

    RăspundeţiȘtergere
  3. Este bine sa se aplice un strat de 2-3cm de nisip peste terenul proaspat insamantat cu gazon? Am auzit ca ar mentine mai bine umezeala la radacina. Ce credeti?

    RăspundeţiȘtergere
  4. sincer nu prea imi vine sa cred ca ala din poza 3 are numai 2 saptamani , si eu am plantat gazon , l-am udat si toate celelalte , dar asta e prea de tot la 2 sapt. eu zic sa fii ceva mai realist . in rest e ok

    RăspundeţiȘtergere
  5. Felicitari pentru seriozitatea prezentarii!

    RăspundeţiȘtergere
  6. pot tunde gazonul in decembrie pt ca nus tiu sigur am mai intrebat pe cineva zice ca nu este nici o problema dar sincer nu am incredere imi poti spune si u parerea ta?

    RăspundeţiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Gazonul poate fi tuns si in decembrie, dar doar daca afara temperaturile nu sunt foarte scazute si umiditatea nu este foarte mare

      Ștergere

Spuneti-va parerea...

 

Copyright © 2008-2014 - Casa si Gradina

Powered by FeedBurner Display Pagerank